Add parallel Print Page Options

Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă(A) Domnul nelegiuirea
şi în(B) duhul căruia nu este viclenie!
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
Căci zi şi noapte mâna(C) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Read full chapter